Satul meu privit de departe,A rămas o poveste-ntr-o carte,Cu poiene şi lumea de vis,Satul meu, un etern Paradis…Satul meu cu fântâni si poveşti,Tot te caut, unde eşti, unde eşti?Cu părinti, cu bunici, cu vecini,Cu colinde si lătratul de câini…Ca un rege singuratic şi orb,Mă tot plimb prin ograda pustieŞi-aş dori ca satul să-nvie,Dar imi da ocolisul un corb…O legendă năruită-n trecut-Ţărână şi oase şi lut-Simte a stârv şi îmi dă târcoale,Corbul, lunecând pe Eram copilă-n satul meu, Ştiut prin vârful de Ţiglău, Dosit de dealuri cocoşate. Cu ochii larg deschişi priveam La tot ce-n jurul meu vedeam Şi dealurile-mi păreau înalte. Chetrişu-nalt, şi Ţarna-naltă, Ţiglăul n-am urcat vre-o dată, Că n-aveam aripi pentru zbor- De frică să nu ameţesc, În jos, spre sat,dacă privesc, You are viewing content tagged with 'poezie' - lumea satului, apia, revista, agricultura, dezvoltare rurala, silvicultura, medicina veterinara, utilaje agricole, anunturi agricole, tv, E ceață pe vale, iar satu-i departe. Mă smulse dintr-însul dorința de carte. Satul meu gură de rai, Satul meu cuib de dor. Eşti un picior de plai, Eu sunt al tău mândru fecior. Viaţa e grea, e şi uşoară Satul meu meleag sfânt. Dar când mă întorc la tine iară, Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ. Vremea trece, vremea vine. Sunt cărut şi eu deja. Dar tu satul meu veşnic tânăr ve-i rămâne, Satul meu. Satul meu - gură de rai, Satul meu - cuib de dor. Eşti un picior de plai, Eu sunt al tău mândru fecior. Viaţa e grea, e şi uşoară, Satul meu - meleag sfânt. Dar când mă întorc la tine iară, Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ. Vremea trece, vremea vine. Sunt cărunt şi eu deja. Dar tu, satul meu, veşnic tânăr vei rămâne, Autor: A. Cornel | Album: fara album | Tematica: DiverseResursa adaugata de acornel in 26/06/2014. Când primăvara-n satul meu. E gata ca să vie. Și când învins e gerul greu, Când ape-n văi se scurg mereu. La viață totul reînvie Și vara când sosit-a-n sat. Și-aduce-a ei căldură. Chiar orizontu-nseninat.
Satul meu - Grigore Vieru. Adăugat de: Gerra Orivera. Satul nostru-i mare tare, Satul nostru capăt n-are. Până la bunicul Petru. Este cam vreun kilometru. Până la unchiul Andrei. Kilometri sunt vreo trei.
În satul meu, ce-l port şi azi în gând La fel cum se gătea în primăveri, Mă furişez adesea ascultând Bobocii alintaţi de-un soare blând Cum se deschid de bucurie-n meri ; Cobor apoi pe râu, din deal, izvor, Doar să clătesc în ape cristaline, Stârnind mireasma pâinii din cuptor, A morii piatră, ca să mă strecor Petrică Lascău, Satul meu - poezie: In satul meu Cel desfrunzit de case E toamna iar. A cata oara? In satul meu Cel desfrunzit de case Se uita tot mai rar Pe geam cate-o batrana La nimeni ce se duce La nimeni ce-o sa vina In satul meu Cel desfrunzit de case. Cu MfM0e.
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/924
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/782
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/108
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/140
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/593
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/831
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/497
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/644
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/654
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/962
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/409
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/629
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/728
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/985
  • aqv6gqm8c8.pages.dev/131

    • poezii despre satul meu