Uriaşa personalitate istorică n-a rămas numai în conştiinţa şi sufletul românilor, ci şi în dramaturgia românească, în piesa „Apus de soare" creată de Barbu Ştefănescu Delavrancea. Barbu Delavrancea a fost, în perioada sfârşitului secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, un reputat avocat, un excepţional
Barbu Ştefănescu-Delavrancea De azi şi de demult În ziua de Crăciun treceam prin Grădina Icoanei. Tăcere şi cărări albe cotite pe dupe copaci fumurii, în spatele meu cineva îşi suflă zgomotos nasul. Un stol de vrăbii, speriat, se împrăştie în toate părţile. Era omul cu chief, ca la o zi mare. Un bătrîn, cu nasul roşu adus în barba lui albă. Din maidanele, vara impodobite cu flori si iarna cu zapada, de la umbra castanilor verzi si stufosi, unde se adunau batranii cu snoavele lor, de la vatra cu jeratic clipind ca niste ochi de aur, in jurul careia se prigoreau bunele mele surori, din atatea cantece, si basme, si povesti, cand ai avut ochi, inchipuire si inima, sa te pomenesti inchis in niste ziduri inalte, sa te izbesti de XnvH.