SENS, sensuri, s. n. 1. Înțeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcții gramaticale); semnificație. ♦ (În semiotică) Înțelesul unui semn. ♦ Conținut noțional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei rațional; logică, rost, rațiune, noimă.
63 12703 Tema de astăzi este construirea unor enunţuri cu sens de bază şi secundar pentru cuvintele: picior, cap, sprânceană. Picior La ora de sport, am căzut şi m-am lovit la piciorul drept. (sens propriu de bază) Piciorul podului a fost rupt în timpul inundaţiei de luna trecută. (sens propriu secundar)
zUHgUD. aqv6gqm8c8.pages.dev/773aqv6gqm8c8.pages.dev/204aqv6gqm8c8.pages.dev/694aqv6gqm8c8.pages.dev/45aqv6gqm8c8.pages.dev/384aqv6gqm8c8.pages.dev/26aqv6gqm8c8.pages.dev/946aqv6gqm8c8.pages.dev/574aqv6gqm8c8.pages.dev/134aqv6gqm8c8.pages.dev/514aqv6gqm8c8.pages.dev/705aqv6gqm8c8.pages.dev/897aqv6gqm8c8.pages.dev/773aqv6gqm8c8.pages.dev/387aqv6gqm8c8.pages.dev/272
cuvinte cu doua sensuri
